Locuri pitoreşti din localitate

Satul Rădenii Vechi,Raionul Ungheni
Distanţa pînă în or. Ungheni – 32 km
Distanţa pînă în or. Chişinău – 100 km
Latitudinea: 47.2969
Longitudinea: 28.0000
Altitudinea: 268

Rădenii Vechi. Locuri pitorești din localitate

1. LA PODEȚ – locul unde începe o cascadă de lacuri care divizează rezervația în două masive, aproape egale,aflat pe malul rîulețului Rădeni. Aici veți afla date generale despre rezervație, floră și faună, specii incluse în Cartea Roșie.
2. LA BORNĂ – punctul de informare despre amenajarea, reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurii.
3. LA FAGI – teritoriul care oferă posibilitatea de a admira arboretul de fag cu o dimensiune impresionantă și de o frumusețe rară.


4. LA SCAUNE – popasul unde într-o atmosferă relaxantă veți afla detalii despre activitățilemajore din cadrul rezervației în diferite perioade ale anului.
5. LA UNGURENI – locul unde sunt prezentate curiozitățile despre lumea animală și vegetală și unde veți primi răspuns la diverse întrebări.
6. LA ȚARC – zona unde aveți o șansă unică de a admira pe viu un grup de mistreți și cerbi, informăndu-vă despre habitatul animalelor

O terasă amenajată pentru 70 de locuri vă oferă posibilitatea participării la ore ecologice pe diverse tematice.
Rezervația reprezintă un depozit natural cu un număr substanțial de specii de plante și animale , oferind experiențe irepetabile pentru odihnă activă.
Împrejurimile pitorești ale satului au servit drept platouri de filmare a peliculelor cinematografice

Tabara de odihna Pro Sanatatea

În cadrul rezervației, vizitatorii pot lua cunoștință cu flora și fauna rezervației. În zonă, pe parcursul anului sunt organizate festivaluri tradiționale: Festivalul „ Fagului”, Festivalul „ La plăcinte” , Festivalul „Recoltei, vinului și promovării tradițiilor naționale”, cît și alte evenimente culturale.
Aici în centrul codrilor e amplasată capitala de vară a copiilor de pretudindeni, tabăra de odihnă „Pro Sănătatea,,. De odihnă la tabăra „ Pro-Sănătatea” au beneficiat copiii atît din țară, cît și de peste hotare. La solicitare, pot fi organizate și alte activități:
– Evaluări artistice și teatralizarea obiceiurilor
-Pescuit în lacurile din preajma rezervației
-Ateliere de cioplit în lemn, croșetare, preparare a bucatelor tradițional e (sarmale , mămăligă, friptură, e.t.c ).

-Vizita la Monumentul persoanelor deportate de regimul comunist

Scurtă descriere a monumentului:
În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări din Basarabia. Atunci din satul Rădenii Vechi au fost ridicaţi cei mai mulţi locuitori din tot raionul Ungheni. A fost noaptea în care sufletul satului s-a stins, dar nu pentru totdeauna… Deportările care au vizat în special populaţia intelectuală,au distrus coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămaşi acasă să accepte mai uşor colectivizarea bunurilor. Datele oficiale arată că aproximativ 70% de români basarabeni, au fost strămutaţi cu forţa în Siberia şi în nordul Cazahstanului în cele trei valuri de deportări. Potrivit istoricilor însă, această cifră ar fi cu mult mai mare. O bună parte au fost introduşi în liste, dar s-au ascuns în pădure şi nu s-au dus, altă parte au sărit chiar din maşini, s-au ascuns şi s-au întors înapoi în sat. Veniseră vremuri grele… Maşini negre ce păreau mai degrabă a caravanele morţii, luau cu asalt întreaga aşezare. Cei vizaţi erau ridicaţi în toiul nopţii, ameninţaţi, terorizaţi şi băgaţi în spaimă pentru tot restul vieţii… Sistemul nu ţinea cont de bătrîni, mame sau copii… Listele erau pregătite dinainte, aşa-zişii „duşmani ai poporului” erau încărcaţi în maşini şi adunaţi în gări. Puteau sta acolo şi cîte o săptămînă. Între timp erau pregătite vagoanele, care pe unii aveau să-i poarte pe ultimul lor drum… Călătoria dura săptămîni întregi, de aici reuşeau să scape cu viaţă doar cei mai puternici. Supravieţuiau, însă degeaba, fiindcă se îndreptau spre „porţile iadului”. Lungul drum se străbătea în vagoane pentru vite, fără apă sau mîncare…Pentru a micşora numărul acelora care trebuiau să ajungă la destinaţie, ruşii le dădeau să mănînce peşte sărat, ca să-i omoare de sete… În anul 2015, în satul Radenii Vechi, în Deal la Cruce, de unde i-au dus pe gospodari în Siberia, a fost ridicat un monument. Pe el a fost gravate numele victimelor calvarului sovietic.

Vizita la monumentul lui Potiomkin


Scurtă descriere a monumentului

La marginea satului Rădenii Vechi,  pe un vîrf de deal, se înalţă, de mai bine de un secol, un obelisc, supranumit de localnici „Stîlpul lui Sfetlici” sau „Stîlpul lui Potiomkin”, iar de istorici – monumentul lui Potiomkin din Taurida.
Monumentul – în vizorul istoricilor
În lucrarea istoricului Gheorghe Bezviconi „Călători ruşi în Moldova şi Muntenia”’, publicată la Bucureşti în anul 1947, citim, cu referire la acest monument: „La 30 verste de Iaşi se înalţă un monument clădit din piatră necioplită, ridicat de Ecaterina cea Mare prinţului Potiomkin. Acest răsfăţat al soarelui, care a ştiut să trăiască în lux şi mulţumire, a ştiut să-şi aleagă şi locul unde să moară – (…) lîngă un drum înconjurat de păduri şi dealuri, alcătuind o privelişte minunată ce încîntă ochii”.
Într-o altă lucrare, „Monumente comemorative medievale tîrzii din spaţiul pruto-nistrean”, semnată de preotul protoiereu Emanuil Brihuneţ, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, un mare apărător al patrimoniului cultural al Moldovei, găsim o descriere a monumentului de la Rădenii Vechi: „Stîlpul lui Sfetlici reprezintă un monument înălţat în 1791 la marginea satului Rădenii Vechi, raionul Ungheni, pe locul unde a încetat din viaţă prinţul Grigori Potiomkin. Monumentul a fost construit de contesa Braniţkaia şi prezenta, în varianta iniţială, un stîlp. Mai tîrziu, cînd acesta s-a ruinat, în locul lui a fost ridicat  (pe la mijlocul sec. XIX) un obelisc din piatră de calcar cu înălţimea de 13 metri. Alături de obelisc se află o piatră sculptată în formă de scut ce conţine inscripţia comemorativă vizînd semnificaţia monumentului: „Hа семъ местъ преставился князъ Григорiй Александровичъ Потемкинъ Таврическiй” (Pe locul acesta a încetat din viaţă cneazul Grigori Alexandrovici Potiomkin de Taurida). Octombrie 5, 1791…
Cneazul Grigori Alexandrovici Potiomkin de Taurida

Cine a fost Grigori Potiomkin?
Gr.Potiomkin de Taurida s-a născut la 13 septembrie 1739 în satul Cijovo, gubernia Smolensk. A fost funcționar public, având titlul de kneaz și general-fieldmareșal. Tot el a fost cel care a alipit regiunea Novo-Rusia (actualul sud al Ucrainei), unde a întemeiat o serie de orașe ca  ca Dnepropetrovsk, Herson sau Nicolaev. A fost amantul discret/declarat al

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *